Cu note sau fără note în școală?

Ce fac eu mai nou? Ascult convorbiri în autobuz.

Știu ca nu -i frumos să trag cu urechea, dar oamenii vorbesc tare, eu aud bine.

Si-mi place să scriu.

Cred ca voi face o rubrică: „Povești din autobuz”. Azi este despre câte note trebuie să ai la o materie.

👉 Îmi vine să sun la minister și să intreb:

Alo! Ministerul învățământului? Am nevoie de psihologul părinților!

Ce ziceţi? Că nu există așa ceva? De ce nu există că eu am nevoie de ajutor. Eu școala am terminat-o de mulți ani… Veneam acasă și prima întrebare a părinților era:

– Ce notă ai luat azi?

– Nici una!

– Ei taci! Ai 5-6 ore pe zi și pe tine nu te ascultă nimeni? Câte note trebuie să ai la o materie?

– Pai mai sunt încă 35 în afara de mine.

– Așa și, nu te cred că nu te-a ascultat nimeni.

– Am dat lucrare la geografie.

– Ei vezi, știam eu. Și ce notă ai luat?

– Abia am dat! Ora viitoare poate le aduce corectate.

– Ai mai dat săptămâna trecută o lucrare. Unde-i nota?

– Pe lucrare probabil… Scris mare cu roşu. Să vadă toți chiorii!

– Nu fi obraznic că-ţi mut fălcile! De aia te duci la şcoală să iei note. Altfel cum Știi ce nu Știi?

În fiecare zi discutam cu părinții despre note, treceam apoi la importanţa acumulării de informații diverse. Mă întrebau ai mei de istorie, geografie…ce mai știau și ei. Şi uite aşa ne trecea ziua, vorbeam unii cu alţii, se uitau la medii şi mă mai lăudau sau criticau pe la neamuri…mai primeam şi câte un cadou, că deh le arătam carnetul de note!

Aveam 3 trimestre, 3 cadouri asigurate.

Acum? am auzit la radio că nu prea se mai dau note. Cică se încheie medii doar la sfârşitul anului.

Nu semestre, nu trimestre! Stai așa că la ultimele au renunțat de mult.

Întrebarea mea este: Eu ce-mi întreb copii?
Ca daca-i întreb ce au făcut la școală zic nimic. Nu mai fac experimente fizice, nu mai disecă nicio broască, nu mai strâng plante pentru ierbar, nici gâze pentru insectar. Uite rime!
Poezii oare mai învață?
Pe la țară unii copii mai mergeau pentru corn și lapte…nici pe ăla nu-l mai primesc acum.
Dar ca să ia note, mergeau. Și citeau din cărți. Unii mai puțin alții mai mult.
Chiar dacă nota nu arata exact cât de mult a învațat copilul, era acolo un punct de reper.
Alo ministerul, mai sunteți pe fir? Mai învață copii noștri carte?

Cine sunt eu?

Un părinte care-și vrea copii învățați!

Lăsând poveștile în lumea lor, întreb: e bună această schimbare în sistemul de învățământ? Nu ar trebui să alergăm după note, dar se mai acordă acestea corect?
Azi e ziua copiilor. Suntem noi adulții suficient de maturi să le asigurăm un viitor frumos?🤷‍♀️

 

 

 

Gabriela Marinescu

Am multe roluri: fiică, soră, soție, mamă, mătușă, verișoară....
Aș fi vrut să fiu profesoară, dar viața m-a dus către o facultate cu profil tehnic. Nu știu dacă era în firea mea partea pragmatică; poate liceul industrial, mai apoi facultatea de electrotehnică m-au determinat să fiu o persoană practică. Mânuiesc cu ușurintă o bormașină electrică, o motosapă, repar instalația sanitară, dar cel mai mult îmi place să mânuiesc stiloul.
Îmi plac cuvintele. Sunt fascinată de puterea lor. Cu un cuvânt poți mângâia sau lovi.
Eu sunt Gabriela Marinescu

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

I accept the Privacy Policy