Gabriela Marinescu 
Sunt persoane care respectă cu sfinţenie tradiţiile.
Alţii profită de sărbătorile notate în calendar doar pentru a îndeplini un ritual în bucătărie.
Zi de duminică fiind, mă plimb cu fiica printr-un mare magazin împărtăşindu-i gândurile mele despre primăvară:
Spun legendele că Baba Dochia a plecat în munţi pe 1 Martie. Fiind cald şi-a lepădat cele 9 cojoace în călătoria ei care a durat 9 zile. Dar iarna a revenit în forţă şi Baba Dochia a înghețat transformându-se în stană de piatră. Bătrânii povestesc că în această perioadă se bate noul an cu vechiul an, se duce şi se întoarce vântul aruncând ploaia în toate părţile…
Aparent neinteresată de povestea mea se oprește brusc lângă un raft, prinde între degete o pungă viu colorată.
– Mami, cum se numesc pastele alea mici, dulci, cu scorţişoară şi nucă pe care le primeam primăvara de la Adiţa?
– Mucenici.
– Aşa! Când ne aduce?
– Pe 9 Martie.
Închide ochii gânditoare, mă priveşte brusc şi-mi comunică dezamăgită.
– Nu sunt acasă atunci, nu vorbeşti cu ea să ne aducă în weekendul viitor când vin iar acasă?
– Mucenicii munteneşti se prepară o singură dată în an. Doar pe 9 Martie. Tu ții acum în mână Mucenici Băneasa. Scrie pe pungă.
– Cumpăram o pungă, spargem nuci, îi dam Adiței să facă.
– Mucenicii se fac cu rost, ştiu eu!
Îi văd dezamăgirea în priviri, mă gândesc să-i reproşez că are goluri în cultura generală, dar îmi amintesc brusc că a citit cu răbdare Biblia. Zâmbetul şugubăţ afişat îmi aminteşte de micile plăceri ale copilăriei când obţinea cu acelaşi zâmbet dulciurile pe care şi le dorea. Cum nu-mi sunt străine Bunătăţile Băneasa, mă gândesc să fac abstracţie de tradiţie şi să-i fac pofta.
– Vezi dacă-i scrisă pe pungă reţeta de preparare!
– Îmi este mai uşor să citesc pe site-ul Băneasa.
Deschide o pagină de internet tastează mucenici Reţeta Băneasa, găsește un filmuleţ.
– Uite că nu-i greu. Conform acestui filmuleţ, Gustul Baneasa se obţine în 15 minute. Aproape ca la macaroane, concluzionează ea.
Şi nici nu-i scump pachetul. Mie îmi plac opturile astea mici. Ador infinitul, singurul semn interesant din toată matematica.
Și îmi aduc aminte că mă trezeai mai devreme ca să-i mănânc calzi. De ce să-i faci o singură dată în an dacă mie îmi place gustul lor?
Este pe listă la “dulcele copilăriei mele”.
Ia uite aici pe Instagram am găsit concurs „Găseşte drumul către delicioşii mucenici”. Ups! A expirat perioada de înscriere. Lasă că sigur mai fac ei concursuri, le dau urmărire.
Deci mamă dragă, cum rămâne cu pofta ce-am poftit?
Da! Îmi amintesc cum la ora 7, în dimineaţa zilei de 9 martie, eu şi soţul aşteptam deja să sune soneria. Vecina Adiţa, uşă în uşă cu mine, îşi anunţa prezenţa.
Deschideam şi aşteptam cuminte. Niciodată nu dădea castronul peste prag. Se întorcea la ea în bucătărie, prindea castronul cu ambele mâini (întotdeauna soţul se mira că nu se ardea la mâini la cât era de fierbinte!).
Parcurgea cei 10-12 paşi cu grijă cu ochii fixaţi întotdeauna pe deasupra castronului.
Îl aşeza cu grijă în mijlocul mesei.
“Să fie primit” spunea.
“Să fie primit” răspundeam noi.
Exact atunci intra şi fiica în bucătărie.
Mâncam tăcuţi din acelaşi castron, aşa cum odinioară mâncau cei ai casei la micile măsuţe rotunde din lemn.
În jurul nostru, aromele de scorțișoară si vanilie își împleteau aromele cu mirosul de grâu fiert.
La început îi prepara singură, respectând reţeta mamei ei: făină proaspăt cernută, apă și sare. Cantitățile erau potrivite „după ochi”. În jurul mesei începea competiția între părinți și copii. Coca era împărțită în mici rotocoale care erau apoi rulate până se obținea un fir subțire de cocă. Se tăiau bucăți aproximativ egale. Fiecare încerca să dea o formă cât mai frumoasă micuței litere „e”. Obligatoriu se pregăteau cu o săptămână înaintea sărbătorii pentru a avea timp să se usuce.
În dimineața zilei de 9 Martie, fierbea 2 litri de apă în care adăuga zahăr și un praf de sare. Când apa clocotea, punea mucenicii și zahărul vanilat.
Nuca măcinată și scorțișoara așteptau cuminți pe masă până când erau umplute generoasele castroane cu fiertura.
S-a bucurat mult când a găsit mucenicii muntenesti, gata preparaţi. Deja viaţa îi aglomerase programul. Orice minut de timp liber conta enorm pentru echilibrul familial.
Zâmbesc amintirilor.
Mă scoate din visare fiica mea:
– Îmi spui de ce nu poţi să faci şi tu azi?
Și totuși, să-i reamintesc că ar fi trebuit să fi învăţat la ora de religie despre…
Prefer să-i spun o poveste.
A fost odată ca niciodată un loc în această lume îndepărtată în timp, care se numea Sevastia.
9 Martie este ziua în care Biserica Creştin Ortodoxă sărbătoreşte “Cei 40 de Mucenici uciși în Sevastia”.
Aceştia erau soldați creștini din Capadocia, care au mărturisit în mod deschis credinţa.
Această sărbătoare s-a suprapus peste cea în care ţăranii se bucurau de începerea noului an agricol. Se curăţau grădinile, se ardeau vreascurile, se frământau şi se coceau în cinstea sfinților, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau brădoși.
Bărbaţii, mai în glumă mai în serios aminteau de cele 44 pahare, pe care s-ar fi bucurat să le bea!
Multe obiceiuri s-au format de-a lungul timpului în satele româneşti. Unele încă se păstrează. Cele mai multe s-au adaptat vremurilor.
Fiecare gospodină avea propria reţetă. După avuţia casei mucenicii erau făcuţi doar din apă cu făină, sau făină cu ou, cu mirodenii…
În partea de sud a ţării încă se pregătesc fierţi în zeamă dulce.
În nord se coc în cuptoare încinse cu foc din lemne, în modernele cuptoare electrice sau alimentate cu gaz.
Acum în puţine gospodării se mai frământă cocă pentru diverse produse din făină. Pentru că din magazine oricând putem cumpăra produse din grâu măcinat în Moara Băneasa: spaghetti, fusilli, farfalle, tagliatelle, penne rigate, penne tricolore, tăiţei, fidea, gârtene, paste alfabet, maccaroni, cuş-cuş, etc.
Unele conţin ou, altele nu. Căci gospodinele sunt foarte atente ce fierb în oală în perioada de post!
(Motivele pentru care Băneasa este un brand și mai multe detalii despre tehnologia de morărit de ultimă generație am scris în articolul Paste Băneasa premiate pentru gust şi culoare).
Fiica mă ascultă cu acelaşi zâmbet şugubăţ.
– Mulţumesc mamă pentru readucere aminte. Fierbem sau nu fierbem mucenici munteneşti?
Ce să zic?
Dacă ai un copil răsfățat ca al meu, găteste cu Băneasa şi du tradiţia mai departe.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2023
Proba 1. Mucenicii Băneasa – rețete cu miez de poveste
