Gabriela Marinescu 
„Codru-i frate cu românul…”
(M. Eminescu, „Doina”)
– Băiete când îți plânge sufletul, ascunde-te în pădure, mi-a spus bunicul când aveam 16 ani și plângeam în podul casei după prima mea iubire, își începe povestirea fostul meu coleg de școală.
Ne întâlnisem întâmplător într-un magazin de bricolaj. Eu îmi renovam apartamentul, el își construia casa. La terasa de alături ne-am așezat la o limonadă să vorbim despre prezența noastră în acel loc și să depănăm amintiri.
– Nu știam că era și bunicul în pod, continuă el povestirea. Urcase să se odihnească ca de obicei după o muncă istovitoare. Era meșter vestit în zonă. În mâinile lui orice bucată de lemn avea o poveste pe care, spune el, trebuia doar să o scoată la vedere.
Lucrul în lemn era moștenirea lui pe linie paternă. Era dulgher, rotar, tâmplar, sculptor în lemn, parchetar. Nu cred că era casă în comunele din jur, în care să nu fi bătut un cui.
Podul era mereu un mister pentru mine. Avea tot felul de ascunzișuri. Când eram mici ne compunea ghicitori și eu cu cei 4 verișori, plecam în căutarea comorilor.
Cel mai mult mă fascina parchetul din lemn.
Știi cum se spune. Croitorul umblă cu hainele rupte că nu are timp să-și facă și lui. Bunica îl certa mereu că pentru alții face parchet de lux, și pentru ea nici scândură bună nu-i bate în pod.
Podeaua Pădurea adormită
Așa că într-o zi s-a apucat bunicul de treabă. A vorbit cu pădurarii pe unde știa el, și-a adus acasă niște stejari falnici, tăiați de câțiva ani și puși la uscat. Dar pentru că nu a avut prea mulți și podul era mare, a hotărât să folosească fiecare centimetru de lemn. Nu a tăiat bucăți drepte, a păstrat fibra naturală a copacului. Nu l-a interesat nici că pe alocuri avea noduri sau crăpături. A tras la abric fâșie cu fâșie, de aceeași grosime. Le-a îmbinat apoi după curbura naturală. A făcut el un amestec de rășină cu nu mai știu ce, ca să umple găurile. Lucra seara târziu când venea de la muncă. N-a lăsat pe nimeni în pod până n-a terminat.
În ziua în care a zis că-i gata ne-a chemat pe toți să-l vedem. Îmi amintesc uimirea bunicii. Îi străluceau ochii de bucurie. Își pusese colțul basmalei peste gură ca să nu o vedem cum îi tremură buzele. Dar lacrimile curgeau șiroaie. Plângea de fericire. Pod frumos aranjat ca al ei, nu văzuse la nimeni. Diferențele mari de culoare între lamele dădeau impresia unei păduri adormite de-a lungul unei ape curgătoare.
Îi construise și o scară pe rotund, cu balustradă de care să se sprijine când ducea ceapa și usturoiul în pod.
Spre streașina tot din lemn, construise cutii de diverse dimensiuni ca să pună bunica tot ce credea ea că trebuie să stea în pod: oale, ulcele, vase, străchini.
De multe ori toamna dormeam cu el acolo, direct pe podea, îl ascultam cum cânta la fluier, făcut tot de el bineînțeles. Spunea că pe podeaua dreaptă fiind caldă, căci așa e lemnul mereu cald, i se îndreaptă oasele bătrâne.
Merit tot ce este mai bun
Eu, 20 de ani am muncit din greu în străinătate. Am locuit cu chirie în case urâte, insalubre, uneori departe de familie.
Acum mă întorc acasă. Am strâns bani suficienți să-mi construiesc casa mult dorită fără să fac rabat la calitate. Îmi doresc doar produse premium. Și familia mea merită să se bucure de confort.
În casa de la țară trăiește un verișor cu familia lui. În pod e aceeași podea. În casă, același parchet montat de bunicul.
Dacă e bine întreținut, parchetul de lemn rezistă cât ține casa.
Din păcate nici unul dintre noi nu a moștenit talentul bunicului în a lucra cu lemnul. Eu am lucrat în IT și am noroc să pot lucra de oriunde din lume datorită internetului. De ce să mai stau prin străini când pot să fiu aproape de familie?
Am locuit în multe case în străinătate. Știi ce-i trist? Peste tot găsești montat parchet laminat. Este ieftin, ușor de montat și de demontat, dar este rece. Plasticul ăla care-i dă luciu este foarte rece. Nu puteam merge cu tălpile goale. Pe fiică o țineam mereu încălțată în sandale când era mică. Uneori găseam o casă potrivită ca preț, dar podeaua era jalnică: murdară, ruptă. Recunosc că la munca fizică sunt antitalent, am încercat singur să montez, era doar curat că arăta vai mama lui! Când se termina contractul trebuia să-l demontez, nu aveam voie să-l las acolo. Așa am pățit în Anglia. De aceea alegeam ce era mai ieftin pe piață. Și mă chinuiam să-l pun eu! Arăta puțin mai bine decât ce găseam acolo. Acum prefer să apelez la specialiști.
Când casa este ACASĂ!
Știu exact ce vreau pentru casa pe care o construiesc. Am vorbit cu arhitectul, am făcut proiectul, am început construcția. La început nu prea a fost de acord cu dorința mea de a avea lemn inclusiv în baie, dar i-am spus că asta-i hotărârea mea și nu mă schimb.
A zis că ce vreau eu este foarte scump și că sunt puține firme în România care oferă calitate. Și să caut eu furnizorul care să mă mulțumească. Am luat la rând marile magazine de bricolaj.
- Unde găseam ceva pe placul nostru, nu era disponibilă echipa care să-l monteze.
- Dacă ne plăcea modelul nu ne plăcea culoarea.
- Unde găseam și modelul din materialul favorit și nuanța dorită nu găseam grosimea necesară.
- Când găseam lamele pe care le puteam îmbina prin nut și feder nu erau din lemn masiv ci produs laminat și nu-l puteam rașcheta sau vopsi, și fiica mea își dorea parchet roz!
Șantierul înainta bine, se apropia termenul să vorbim cu firma de amenajări interioare și noi nu găseam,
prima mobilă din casă: parchetul
Bunicul spunea mereu să am grijă când aleg produse din lemn. Lemnul este viu chiar și după ce este tăiat.
Ca să fiu sigur că nu am surprize în timp, am decis să folosesc parchet stratificat și exact așa am căutat pe google. Prima firmă care mi-a apărut a fost Alma Parchet.
Întâi am studiat tot site-ul. Apoi am vizionat toate înregistrările pe care le-am găsit cu Georgiana Enache, fondatoarea firmei. Am simțit dragostea ei pentru natural, pentru pădure.
Când am văzut în oferta acestei firmei parchetul curb, m-am teleportat cu sufletul, în trecut în podul bunicului.
Am pus mâna pe telefon și am stabilit imediat o întâlnire pentru consultanța gratuită pe care o oferă.
Fiica mea nu prea înțelegea diferența dintre parchetul laminat și cel stratificat. Cu răbdare echipa Alma Parchet ne-a explicat că:
Parchetul dublu stratificat este fabricat integral din lemn, din două sau trei straturi de lemn, dispuse perpendicular unul deasupra celuilalt.
Stratul superior de lemn este confecționat din esență nobilă, acesta fiind și cel mai durabil. Celălalte straturi sunt făcute din multistrat din lemn de mesteacan, în cele mai multe cazuri.
Au fost multe întrebări la care am primit pe rând răspuns.
Soția a ales pentru dormitorul matrimonial parchet Herringbone.
Fiica, pentru dormitorul ei a ales parchet Chevron.
Le-am respectat dorința.
Pentru biroul meu puteam oare să aleg altceva decât parchet dublu stratificat cu tăietură curbă, model Rustic de 16 mm grosime?
Nici nu am clipit când am ales modelul.
Sunt convins că undeva în Univers bunicul se amuză.
Deja mă văd dormind pe jos ca în copilărie, alături de nepoții mei. Mai ales că am vorbit și parchetul ales de noi, este numai bun de montat peste sistemul de încălzire prin pardoseală.
Ei! Destul m-am stresat când era fiica mică și stătea pe laminat. Să se tăvălească nepoții cum vor ei, nu-i mai ceartă nimeni că răcesc! Deși fiica zice că ea nu se gândește deocamdată. Sunt liniștit, odată montat de specialiști, lemnul are răbdare să fie parcurs de-a bușilea.
Cum au terminat constructorii am dat cheia echipei de la Alma Parchet. Noi ne vedem de treabă, ei se ocupă de transport, montaj, finisaj.
Când e gata, te invit să savurezi mirosul pădurii, alături de familia mea.
Și-ți arăt și trusa pe care mi-a dat-o vărul meu, cică mi-a lăsat-o bunicul moștenire. O duc la muzeu că eu la parchet să-l montez nu mă bag. Sau poate cine știe, găsesc un tânăr pasionat de meseria asta! Am mai completat cu ce am folosit prin străinătate: un cutter, o ruletă, un set imbus.
Ia uite mesaj de la fiica mea. Plecăm în concediu în Grecia peste câteva saptamani. Mereu mi-a fost frica să merg în țări unde nu cunosc limba. Mă sperie literele grecești. Nu le cunosc. Dar a zis că are ea o soluție. Numai bine. Când ne întoarcem e și parchetul montat. Ne vedem curand să-ti povestesc despre casă si călătorie. Te astept să vii cu familia ta, la noi, la un gratar.
sursa fotografii: www.almaparchet.ro
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2024
