CĂȚELUȘA NOASTRĂ_ TÂMPIȚICA

Nu este un nume obișnuit pentru o cățelușă.

Cum a ajuns la noi? A părăsit-o cineva pe stradă, o vecină ne-a spus că de multe ori vedea oameni care opreau mașini pe aleea către centrala hidoelectrică, deschideau repede ușile,  aruncau cățelușii și plecau cu viteză.

Într-o zi stăteam cu fiica mea în fața casei în soarele cald de primăvară.  Am văzut-o în apropierea porții; Se uita cu teamă spre noi, cu coada sufoasă ascunsă între picioare, coloana cambrată. O privea în ochi pe fiica mea. Parcă-i spunea mi-e foame!

I-a aruncat o bucată din colțul de pâine. S-a apropiat bucuroasă, a mirosit, a mai privit-o odată pe cea care-i aruncase din mâncarea ei.

ALTCEVA NU AI?

Întrebau ochișorii ei galbeni verzui.

A trecut prin zăbrelele din fier, s-a oprit la picioarele fiicei, a mirosit-o. În momentul în care limbuța ei roz a atins piciorul gol, am știut că va rămâne în curte.

Soțul nu a fost foarte încântat. De ce fură câinii papucii mă întreba el?

Îi place mirosul picioarelor tale, îi răspundeam eu amuzată. Vrea să te aibă apoape.

Întotdeauna o certa, țipa la ea, nu o dorea în curte. Mică fiind, era mai năzbâtâioasă.  

A trecut apoi de la “Cățeaua asta-i tâmpită!” la “Tâmpițica mea dragă”

DORELUȘ

Mai aveam un câine în grijă, botezat de noi Doreluș, venea și pleca când voia el, nu era al nostru, dar învățase că la noi găsește întotdeauna mâncare. Soțul îi cumpăra special codițe de porc afumate, de la un magazin alimentar.

• Faceți sarmale, sunt bune acolo în tuci, a spus odată vânzătoarea în timp ce le cântărea.
• Pentru câine a spus soțul.
• Ce n-aș da să fiu eu câinele dumneavoastră!

Într-o zi Doreluș a fost găsit mort. De înmormântarea lui s-au ocupat cei de la Direcția Sanitar Veterinară. Cineva îi anunțase că un câine mare, e mort în apropierea centralei. Primăvara mai veneau vulpile în zonă, oamenii se temeau de rabia adusă de vulpi.Turbarea cum i se mai spune de săteni este periculaosă pentru animalele domestice. Cei de la direcția sanitară veneau imediat când auzeau că sunt animale moarte, recoltau analize, apoi le îngropau săpând cu un excavator.

Am rămas cu Tâmpițica. Strângeam oase, i le duceam săptămânal când mergeam la casă. Cum se descurca în timpul săptâmânii? Își făcea provizii, se plimba prin împrejurimi. Întotdeauna s-a descurcat. 

PRIMII COPII

Într-o zi am văzut-o mai dolofană. La prima fătarea a avut 6 pui. Nu știa să-i îngrijească. Unii au murit, pe alții i-au luat alți oameni. A rămas iar singură.

A mai fătat de două ori. Am hotărât să o sterilizăm. E tot în curte. Acum o iubim toți. Câteodată soțul conduce 140 de kilometri doar ca să-i ducă mâncare.Strângem  oase, îi cumpără bobițe. Pentru fetița lui.

Dar numele așa i-a rămas, Tâmpițica.