Mai avem primăvară?
Încă mă întreb: când am trăit în normalitate?
M-am născut în comunism.
Am copilărit în comunism.
Părinții au considerat că noi trăim bine. Au primit un mic apartament de la stat (noroc cu tata care lucra în armată).
Și-au luat o mașină. Când regimul politic a impus multele restricții am fost și noi afectați. Am stat în întuneric, ne-am spălat în lighean, ne-am trezit la ora 5 să ocupăm un loc bun la alimentară; câteodată nu mai ajungeam la galantar să cumpărăm un pui, dar erau bune și tacâmurile.
Unora le-a fost mai bine; altora mai rău. Întotdeauna au fost și mulțumiți și nemulțumiți.
Dar acum mă întreb: mai poate fi cineva mulțumit când e atât de aproape de noi războiul?
Poate doar florile care își urmează cursul lor.
Înfloresc.
