— Ai mâncat azi?

mă întreabă buna mea prietenă, scriitoarea Laura Stanciu.

— Hai cu mine unde, din câte știu, nu ai fost niciodată. E aici, aproape.

Ne oprisem în zona Arcului de Triumf, impresionantul monument ce comemorează participarea României în Primul Război Mondial.

— Hai, am zis, dacă tot nu pot vizita micul muzeu existent între pereții placați cu marmură și nici nu pot urca pe terasa superioară. O lăsăm pe altădată. Mai avem zile de trăit și de învățat istoria noastră.

— În trei minute ajungem cu mașina. Te previn că trebuie să lași deoparte orice așteptare referitoare la această experiență culinară asiatică. În restaurantul coreean din București,  în timp ce savurăm bucatele, îți povestesc cum este la întâlnirile noastre din clubul de carte la care îți tot zic să vii și mă refuzi.

Nu comentez, o las să mă certe. Știu că are dreptate. În timp ce parchează, observ că-s multe mașini în jurul nostru. E ora prânzului, mă gândesc, poate că e ceva normal.

— Hai, c-am avut noroc. Aici de obicei e plin, e nevoie de rezervare. Îți spun de acum că nu putem comanda orice din lista lor. Au niște preparate incluse într-un meniu special, ca de exemplu Jeokbal care este ciolan de porc fiert în sos de soia. Este un platou mare, conține 3-4 porții, se prepară doar la comandă, cu minim 2 ore înainte.

Noi acum o să ne îndreptăm atenția spre un Korean BBQ. Tu știi să pregătești un grătar, așa că-ți las ție plăcerea să învârți bucățile de carne marinate pe foc. Nu-ți face probleme de fum. Deasupra mesei este o hotă mică, rotundă, care aspiră chiar și mirosul. Bine, nu chiar tot. Ne mai lasă și nouă, să ne bucurăm întâi sufletul.

Dacă nu poți avea fazanul, mulțumește-te cu un pui

O urmez tăcută, cu ochii pe paravanele din lemn, acoperite cu hârtie de orez. Picturile și obiectele de decor mă trimit cu gândul la îndepărtata Asie. Nu știu dacă voi reuși vreodată să ajung în Seoul, așa că savurez aceste momente din plin. Din când în când, Laura îmi mai dă câte o informație.

— Restaurantul este deschis de 14 ani în București. Ultima dată am fost anul ăsta la întâlnirea de la cursul de scris ficțiune. Știi ce-i bine aici? Că poți discuta în timp ce mănânci, nu e bâzâitul ăla enervant din alte restaurante. Să fie porc sau vită? Eu zic vită. Ne așezăm la una dintre aceste mese echipate cu plite, unde ne putem prepara direct grătarul.

Alimentul este medicament iar mâncarea este opera Cerului

— Acum te scot la lecție. Ce-i trebuie unui text literar ca să fie memorabil?  Lasă că vorbesc eu în timp ce privim cum ospătarii aduc bolurile cu aceste castronașe gratuite, numite banchan. În fiecare zi, bucătarul pregătește alte preparate pentru această tradiție culinară. Ce ingrediente amestecăm pentru ca un roman să fie citit cu sufletul la gură? Umor, suspans, metafore, dialog, descrieri. Câte puțin din fiecare. Dozate cu inspirație. În mâncarea coreeană, bucătarii îmbină armonios cele cinci gusturi: sărat, amar, dulce, acru și iute. Ce-ți inspiră?

— O poieniță cu flori intens colorate. Dinspre plită se aude zumzăitul albinelor în căutarea polenului ademenitor.

— Deși citești o carte în singurătate, când ajungi la finalul ei, parcă e mai bine să o mai discuți cu cineva. Găsești alte înțelesuri. Aici, după cum vezi, sunt 6, 8 chiar 16 scaune la o masă. Pentru că în cultura coreeană esențial este să împarți masa cu prietenii. De aceea și bolurile se așază în mijlocul mesei, astfel încât fiecare să ia îmbucături mici din fiecare.

Îți sugerez să guști kimchi tradițional, o varietate de varză fermentată într-un amestec delicios de ardei iute, usturoi, ghimbir și sos de pește. Are un conținut ridicat de antioxidanți, fibre și vitamine. Numai bun pentru reglarea metabolismului.

Ghici ce nu vei găsi în mâncărurile coreene? Ulei. Au câteva preparate, dar în combinație cu celelalte ingrediente, este ca și cum n-ar fi.

Dacă există o boală, trebuie să existe și un leac

Ai idee ce m-a surprins prima dată aici? Bețișoarele din metal. Eram obișnuită cu cele din bambus, am întrebat și mi s-a spus că sunt alese special din acest material, pentru că se curăță perfect. Și setul format din foarfecă și clește. Sunt imperios necesare atunci când perpelești bucata de carne marinată. Cum crezi că poți tăia o bucată de carne sfârâitoare?

Data viitoare ne delectăm cu Japchae, este un fel de mâncare savuros, din tăiței transparenți din amidon de cartofi dulci, prăjiți și legume. Și de ce nu și cu ceva dulce.

— Și de ce nu, cu o lansare de carte. Cum crezi că ar fi primită aici cartea ta și a lui Nic Popescu, Scurt pe doi?

— Nu bea întâi supa de la kimchi, spune un proverb coreean. Mai bine un Soju. Este o băutură specifică din orez și extract de grapefruit. Atât am reținut.

De undeva din depărtare se aude un sunet care pare a fi alarma unui ceas. Deschid ochii. Sunt la mine în cameră. E dimineață. Primul gând îmi zâmbește prin glasul Laurei: Ai mâncat azi? 

Așa își spun coreeni când se întâlnesc.

Noi românii avem îndemnul: Bună, hai să bem ceva!

Să fie visul meu drumul către o excursie în Coreea de Sud? Sau poate doar într-o bucătărie coreeană. Aici aproape în București.

sursa poze arhiva personală Laura Stanciu, restaurantkorean.ro

titlurile sunt proverbe coreene, sursa: kpopro.com

Acest articol a fost scris pentru Superblog

Proba 6. Descoperă Coreea în inima Bucureștiului: O experiență culinară la Restaurant Korean Seoul