Gabriela Marinescu În alb și negru am dansat prin viață.Trupurile noastre au respirat împreună într-un dans de rumba. Am plâns pe salsa și în kizomba ne-am jurat veșnicia. Între noi nu puteai strecura, nici măcar iluzii. Și totuși, când ai uitat mirosul palmei mele? Când mi-ai pierdut urma pașilor? Ce te-a făcut să-ntorci privirea după un alt păr blond? Te-am întrebat. Ai negat. Te-am implorat, mi-ai râs în față. Plec. Rescriu coregrafia. Sunt un desen pe frigider pentru că acum ți-ai castigat dreptul de a-mi asculta tăcerea.
(512)
