Rosturi

Copila spune Bogdeaproste.
Cernita bătrână zâmbește stins. Zâmbetul este pentru fetița ei dusă demult.- De ce-mi dai pomană? întreabă copila

– Să fie pentru sufletul ei luminat! răspunde bătrâna cu gura ascunsă în broboada neagră.

– De ce!

– Așa a vrut DUMNEZEU.

Strângând colacul în mânuțe, Copila ridică bărbia spre cer și strigă:

– Am să aduc poliția să te bată Doamne, că tu ne dai viață și pe urmă o iei.

– Iart-o Doamne, spune Preotul uimit, nu are decât 4 ani!

 

 

Gabriela Marinescu

Am multe roluri: fiică, soră, soție, mamă, mătușă, verișoară....
Aș fi vrut să fiu profesoară, dar viața m-a dus către o facultate cu profil tehnic. Nu știu dacă era în firea mea partea pragmatică; poate liceul industrial, mai apoi facultatea de electrotehnică m-au determinat să fiu o persoană practică. Mânuiesc cu ușurintă o bormașină electrică, o motosapă, repar instalația sanitară, dar cel mai mult îmi place să mânuiesc stiloul.
Îmi plac cuvintele. Sunt fascinată de puterea lor. Cu un cuvânt poți mângâia sau lovi.
Eu sunt Gabriela Marinescu

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

I accept the Privacy Policy