Mieunatul pierdut în șoapta vântului

Într-un mijloc de lună noiembrie, toamna mai păstra rămășițe de aer cald. La prânz mercurul încă urca spre 10 grade Celsius. Din când în când se răzvrătea vântul printre crengile frasinului și la fiecare adiere mai puternică se rupea codița fragilă a frunzelor. Urmăream cu privirea răsucirea lor în aer.

Era un dans de dragoste: copacul nu le dorea plecate din coroana lui, pământul le chema între ierburi. Gravitația câștiga întotdeauna și frunzele se așterneau unele peste altele într-un covor colorat. Încă găteam afară în bucătăria improvizată. 

La radio începe calupul de reclame. O melodie din care disting clar un mieunat prelung și-un lătrat vesel, îmi atrage atenția. În timp ce vocea cristalină cântă:

Pet Cochet coafură canină și felină,

 zăresc în fața scării, un pisoi mic cu o blană alb_portocalie, care mă privea temător cu ochișorii lui verzi larg deschiși.

— Heii pisi, tu de unde-ai apărut? Pari curățel, zici că tocmai ce-ai ieșit de la un salon de coafură felină.

Vocea mea sau lingura cu coadă lungă pe care o țineam ridicată, l-au speriat. A fugit și s-a ascuns între crenguțele de mentă. Îi vedeam vârful urechilor și spinarea făcută covrig. 

Părea un puiuț mai mare. L-am ignorat voit, am scos din oală câteva bucăți din burta de vită, le-am pus pe o farfurioară lîngă piciorul mesei. Inițial a vrut să fugă, dar foamea, sau poate curiozitatea l-au făcut să rămână atent la mișcările mele.  S-a apropiat târșindu-se de gresie.

—  Ai grijă, i-am spus, arde! 

Aburul s-a împrăștiat repede. Năsucul desena în aer cercuri concentrice. Atingea cu limba carnea, se retrăgea puțin în spate, se reapropia, îmi mai arunca din când în când câte o privire Până la urmă a prins carnea cu dinții și a fugit în spatele unui pietroi. 

— Hm, mi-am zis, am făcut niște Lăbuțe Fericite. S-a reîntors lingându-și mustățile dar nu mă scăpa din ochi. Am întins mâna, dar pentru că nu-i câștigasem încă încrederea, a fugit iute în spatele bolovanului de piatră.Vocea soțului, care a răsunat aproape ca un tunet l-a determinat pe micuț, să o ia la fugă prin iarba umedă spre crengile încă înfrunzite ale coacăzului roșu.

— Ce bine miroase! Ia uite cine fuge pe aici. Auzi, eu am mai văzut animăluțul ăsta. S-a urcat pe scară când tencuiam pe lângă fereastra de la etaj. De câteva ori mi-a căzut tencuială pe el. Blănița lui portocalie s-a făcut albă. Mă și gândeam că trebuie să caut un salon de coafură canină și felină, ca să-l readuc la starea inițială. Tencuiala asta se întărește foarte repede și nu poți să știi ce reacție face cu pielea lui, mai ales că-i așa micuț. Atunci a sărit rapid de pe scară, s-a scuturat bine, dar nu s-a lăsat! Iar a urcat. 

Am tăcut și-am privit animăluțul cum se apropia de noi cu pași mici. 

— Pisicelul asta se ține numai după mine. Nu înțeleg de ce miaună atât și se freacă de pantalonii mei?

— Poate nu de mâncare are nevoie, ci de dragoste. Nu asta vrem cu toții? Să iubim și să ne simțim iubiți. Când era fiica mică, am scris o poveste despre o pisicuță galben-portocalie. Mereu îmi zice Maria că vrea să îngrijească o pisicuță.

— Păi da, că știe ea ce înseamnă asta! 

— Dar oare noi știm? am întrebat eu cu jumătate de gură.

— Eu știu pentru că ai mei au avut pisici. Și la țară aveam și câini, de toate rasele.

— Serios! Păi spune-mi ce știi. Te ascult!

— Mai bine mă întrebi tu, ca să răspund la obiect, clar și concis.

Ne-am așezat fiecare pe câte un scaun. Pisicul ne-a privit pe rând, a mirosit aerul, s-a apropiat de scaunul soțului, a întins lăbuțele din față, ca un copil mic care cere să fie luat de părinte în brațe.

— Ce ușurel este, îi simt coastele sub blănița asta pufoasă. E atât de moale! Ce facem cu el? Mai stăm 2 zile aici. Seara se lasă frig. Toarce! Ia uite cum dă capul pe spate să-l mângâii sub bărbie. Mângâie și tu blănița asta portocalie. Ce nume să-i punem? 

—  Știi că sunt alergică la părul de pisică, am zis dar n-am apucat să termin că soțul mi-a și pus în poală ghemotocul. Îi spunem Orange. 

—  Nuu, îi spunem Oranjadă. Mai românește așa! Crezi că fiica o să vrea pisicuțul?

M-a bufnit râsul. Știam că îl vrea. Ca să-i mai treacă dorul de animăluțe, îi scriam povești despre cele care s-au perindat prin curtea bunicilor. 

Mi-am reamintit de îngrijire și-am început cu întrebările.

—  În general o felină se spală sau nu, cu apă?

—  Se spală dar se respectă câteva condiții: 

• nu se toarnă apă direct pe cap
• nu folosim șamponul nostru sau un șampon pentru câini. Or avea ei fiecare câte 4 lăbuțe, dar au altă caracteristică a pielii.
• nu bruschezi animăluțul și nu țipi în timpul băii.
• dacă e pisoiaș sub trei luni mai bine îi ștergi blănița cu un șervețel umed, care este special pentru animale.
• dacă are purici sau pielea înroșită, îl duci direct la veterinar. Ia verifică care este starea mititelului ăsta!

Am verificat cu atenție. Nu am găsit nici gângănii, nici roșeață. Oranjadă urmărea cu atenție mișcarea degetelor mele prin blănița lui. Dar nu a scos gheruțele.

—  Pieptănăm pisica?

—  Dacă are părul scurt, e suficient săptămânal, dacă are părul lung la 2-3 zile e indicat, altfel face mâțișori, așa le zicea bunica. În cazul ăsta trebuie dusă la un salon de frumusețe pentru animale unde i se aplică grooming profesional.

—  Stai, că nu știu termenul. Ce înseamnă grooming?

—  Este un termen specific pentru tot ce ține de îngrijirea animăluțelor: spălat, periat, tuns unghii, curățat ochi și urechi.

— Nu că nu aș avea încredere în cunoștințele tale despre îngrijirea animăluțelor, dar eu am nevoie de dovezi științifice, așa că tastez ușurel pe google grooming profesional și uite ce obțin: salonul Pet Cochet din Oradea oferă o zi perfectă de răsfăț pentru un patruped, ia uite aici câte animăluțe zâmbitoare.

Caut și găsesc rubrica de întrebări și răspunsuri. Hmmm, ai avut dreptate cu spălatul pisicii. Așa scrie și aici.

Sintetizăm informațiile:

—  Să înțeleg că tu vrei să luăm un câine? Parcă ne interesam de sfaturi de îngrijire a blănii pentru pisici?

— Nuuuu, nu vreau câine, o informație îți mai citesc și gata: Salonul Pet Cochet va lansa și servicii de Pet Taxi și Pet Shop, pentru ca răsfățul să fie complet, iar confortul garantat. Din punct de vedere geografic sunt departe de noi, așa că le mulțumim virtual pentru informații. Noi ce facem cu ăsta mic?

Hotărârea care ne-a schimbat viața

După minute bune de discuții pro și contra luării pisicului la Craiova, soțul mi-a făcut o poză cu el în brațe, când îmi atingea obrazul, apoi a trimis imaginea fiicei pe whatsapp. Răspunsul a venit instantaneu.

—  MAMI ține în brațe o pisicuță? Mami, dar tu ești alergică!!!

Mi-am analizat cu atenție toate senzațiile corporale. Mângâiam blănița portocalie de pe spate, lăbuțele albe, atingeam boticul umed și nici o senzație de sufocare nu-mi închista gâtul. 

A doua zi eram cu animăluțul la cabinetul veterinar. A fost deparazitat, i s-au curățat urechile. Am urmărit cu atenție cum a lucrat asistenta. A fost cuminte, nu a zgâriat, nu a mușcat.

Atunci doamna doctor ne-a comunicat că este băiețel. 

—  I-ați salvat viața, surzea și sigur îl călca mașina. Se întâmplă des. 

În carnețelul lui numele scris este Oranjadă. Pitulușul este jocul lui preferat. 

Primăvara și toamna mergem cu el la cabinetul veterinar pentru deparazitare și verificarea stării de sănătate. Ne-am bucura să aflăm că peste tot sunt animale fericite.

sursa imagini: arhiva personală și labutefericite.family.blog

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025

Proba 10. Fericirea dă din coadă – Cum îți răsfeți patrupedul la salonul de coafură canină / felină