Vrăbiuţa zgribulită

 

Din poveştile ştiute

Pe cărări nebănuite 

Baba Cloanţa s-a zburlit

Stihiile le-a pornit!

 

Vrăbiuţa zgribulită 

Sub o frunză stă pitită

Nu mai cântă, nu mai zboară

  • Unde eşti frumoasă vară?

 

Unde-i raza călduroasă

Unde-i gâza cea gustoasă

Frigul rău s-a înteţit

Glasul meu l-a amuţit.

 

Vântul râde şi aleargă

Scutură ploaia pe creangă.

Noaptea vine-ncetişor

Se-ntinde ca un covor.

 

 

Gabriela Marinescu

Am multe roluri: fiică, soră, soție, mamă, mătușă, verișoară....
Aș fi vrut să fiu profesoară, dar viața m-a dus către o facultate cu profil tehnic. Nu știu dacă era în firea mea partea pragmatică; poate liceul industrial, mai apoi facultatea de electrotehnică m-au determinat să fiu o persoană practică. Mânuiesc cu ușurintă o bormașină electrică, o motosapă, repar instalația sanitară, dar cel mai mult îmi place să mânuiesc stiloul.
Îmi plac cuvintele. Sunt fascinată de puterea lor. Cu un cuvânt poți mângâia sau lovi.
Eu sunt Gabriela Marinescu

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

I accept the Privacy Policy