– Un’ te duci fetiță dragă?
– La război că am o treabă.
– Tu fetiţă ce vorbeşti,
Spune clar ce urmăreşti?
– Un covor aş vrea să fac
Pentru casa cu cerdac;
Patul, scaunul şi masa
Ocupă toată terasa.
La războiul de țesut
Vrea bunica să mă duc,
Să învăţ la repezeală
Cum se pune o urzeală.
– E prea mare pentru tine
Uite aici de la mine
Un gherghef îți dăruiesc
Visul să ți-l împlinesc.
Autor
-
Am multe roluri: fiică, soră, soție, mamă, mătușă, verișoară.... Aș fi vrut să fiu profesoară, dar viața m-a dus către o facultate cu profil tehnic. Nu știu dacă era în firea mea partea pragmatică; poate liceul industrial, mai apoi facultatea de electrotehnică m-au determinat să fiu o persoană practică. Mânuiesc cu ușurintă o bormașină electrică, o motosapă, repar instalația sanitară, dar cel mai mult îmi place să mânuiesc stiloul. Îmi plac cuvintele. Sunt fascinată de puterea lor. Cu un cuvânt poți mângâia sau lovi. Eu sunt Gabriela Marinescu