O casă în care râde un copil, este o casă bogată
Dacă mai sunt și unul două animăluțe prin zonă e prilej de amuzament zi și noapte.
Binențeles că nu este totul roz mereu. Mai ales cînd bebe pleacă de-a bușilea.
Bebe este copil mare
S-a ridicat în picioare.
Curios nevoie mare
Trage bine de sertare.
Pisicuța mea frumoasă
De-obicei stătea în casă,
Acum vrea să iasă afară
Pe clanță ar vrea să sară.
Uite așa m-am tot gândit
Cum renunț eu la pândit?
Ha! Ha! La Empria am găsit
Site-ul e reînnoit
(Carduri Cadou au sosit).
În coș multe-am adunat
Prin bancă am achitat.
Curierul a sunat
Repede mi le-a livrat.
Miau! Miau!
Curiozitatea unui bebeluș este de nestăvilit.
Până la urmă este un lucru bun. Cum ar fi să stea copilul nemișcat ca o păpușă de plastic?
Nu prea plăcut nu-i așa?
Cum să își dezvolte abilitățile de care are nevoie în viață?
Dacă nu prin încercări, mici dezamăgiri, mici succese.
Mici pentru noi, căci satisfacția copilului cînd deschide un sertar și-l închide iar cu zgomot este imensă. Se întâmplă uneori să mai prindă și coada pisicii. Unul țipă, altul miaună, mama aleargă disperată la fiecare. Pe care să oblojească mai întâi? Unde merge mai întîi la pediatrie sau la veterinar?
Când se potolesc urletele, atunci își dă seama că soluția pentru prevenirea accidentelor ar putea fi în acest caz o siguranță pentru sertare.
Nu mai vorbesc de dulăpioarele în care orice mămică se gândește să ascundă detergenți, soluții pentru albire și scos pete, bureți de sârmă, perii.
Nu toate bidoanele cu soluții de curățat au acele capace cu protecție la deschidere. Sau se pot fisura prin lovire când sunt trase afară.
Ce va face bebe când va vedea lichidul vâscos întins pe jos? Îl va împrăștia bine cu toată palma pe podea, apoi va duce instantaneu degetele în guriță. O fracțiune de secundă de neatenție din partea memei și…
Să nu vorbim de vizite la spital și alte chinuri!
Sunt bune siguranțele pentru sertare? Sunt!
Ai grijă la colț!
În urmă cu 18-19 ani, ajunsesem să folosesc expresia asta mai ceva ca pe o mantră. Eram înfoiată ca o mamă cloșcă. Dacă puteam îmi mai lipeam o pereche de ochi la spate să-mi supraveghez bine odorul. Mereu mi se părea că distanța între o parte a corpului ei și colțul mobilei era prea mică. Nu suportam fețele de masă, dar le-am acoperit pe toate cu pături groase. Le-am legat bine, ca nu cumva să se deplasese atunci când fiica se ținea de lemn ca să se ridice în piciorușe.
Acum râd de grija mea exagerată și mă uit pe site cât de multe modele de protecție pentru colțuri de mobilă există.
Mereu zâmbesc când mă gândesc la primii pași ai fiicei mele.
Minunea s-a întâmplat în casa bunicilor într-o localitate rurală. Martor a fost pisicul familiei, care puteam spune că de când am ajuns cu fiica mea acolo a devenit îngerul ei păzitor. Ne însoțea întotdeauna cînd plecam la plimbare.
Nu era un pisic sterilizat, nu prea mă simțeam confortabil să-l știu aproape de pătuț când fiica dormea. (Mai ales că toate mătușile și vecinele veneau cu propriile sfaturi de-o vârstă cu istoria și toate se isterizau când vedeau sărăcuțul pisic cum dădea târcoale pătuțului).
Învățase chiar să deschidă ușa camerei.
Am fost nevoită să montez zăvoare la toate ușile din casă ca să fiu sigură că o pot lăsa pe cea mică câteva clipe singură într-o cameră.
Dar cel mai mult îmi era teamă iarna când trosneau lemnele în sobă. Era foarte atrasă de ușa metalică mereu încinsă. Când vedea că se golește găleata metalică în care țineam lemnele, se chinuia să o ridice să ne trimită afară să o umplem. Era momentul în care fugea să deschidă ușa să privească flăcările. Tatăl meu încropise un fel de gărduț pe care-l montase de jur împrejurul sobei ca să o ținem la distanță. Era o improvizație care-mi dădea mereu emoții.
Acum Empria are soluții mai simple și mai la îndemână. Poarta de siguranță care poate fi folosită și la scările interioare. Sunt disponibile și diverse adaptoare pentru balustrada scării, prelungitoare, extensii sau suporți pentru fixarea porților.
Nu am înțeles niciodată de ce bunicul meu, cel care a construit casa, a montat ferestrele astfel încât se deschideau din afară, dar am observat cât de nepractice sunt când spre disperarea mea, mă trezeam cu pisoiul în pat.
Și acolo am montat zăvor. Am găurit toate giugiuvelele pentru că singurul sistem de prindere acum 18 ani era prin…cuie. (Spre disperarea mamei mele).
Empria comercializează produse adaptate diverselor stiluri de amenajare a locuințelor: din plastic dur, silicon sau textil, într-o varietate de culori și dimensiuni; prinderea se face prin lipire, sau înșurubare fără a deteriora mobila sau giurgiuvelele.
Inventivitatea felinelor nu are limite.
Le vedem deseori cocoțate pe pervaze chiar și la înălțimea unui bloc cu mai mult de 4 etaje. Uneori mai ajung și la veterinar căci păsările ce zboară pe lîngă ele sunt foarte tentante. Mai întind o lăbuță după ele, apoi pe amîndouă, până-și pierd echilibru. Pisoiul unei prietene a căzut de câteva ori. Noroc că doar de la etajul unu și e în categoria cu 7 vieți. Daaar alți pisoiași nu sunt la fel de norocoși.
Nu au înțeles că pisicile nu zboară!
Sunt soluții? Sunt: Empria pune la dispoziție siguranțe pentru geamuri și usi glisante.
Și pentru copilași și pentru pisicuțe. Motorul de căutare al site-ului este de mare ajutor. Găsim repede informațiile chiar și după un singur cuvânt tastat.
Produsele comercializate sunt multe și diverse. Pe site există și un ghid îndrumător. Este de mare ajutor în alegerea articolelor potrivite (și facem și o economie considerabilă cumpărând exact ce avem nevoie_dacă ghidul nu este complet la numărul de telefon afișat răpunde un consultant!)
Obiceiul la români este ca atunci când merg într-o vizită să ducă ceva la copii. De obicei jucării și dulciuri.
Ce-ar fi să ducem părinților un card cadou Empria:
- Livrarea este electronica rapidă prin e-mail
- Este utilizabil imediat dupa emitere
- Are o valabilitate 6 luni
Pentru siguranță, protecție și veselie, există Empria, spune adolescenta care ar aduce acasă toți pisicuții orfani.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2023