Vine, vine primăvara,

Se așterne-n toată țara!

cântă o fetiță pe banca de lemn din stația unde aștept autobuzul să merg spre casă. Este ora 18, întunericul încearcă să cuprindă orașul. Mașinile cu farurile lor aduc mai multă lumină în atmosferă decât o fac becurile stradale. Părul negru împletit în codițe încadrează pielea măslinie și ochii negri. Îmi vorbește, dar nu recunosc cuvintele, o privesc uimită, îmi îndrept privirea spre femeia ce bănuiesc că-i este bunică. Cu un zâmbet larg, aceasta îndreaptă spre gura fetiței un aparat de tradus. Recunosc forma, este un traducator instant Vasco Translator V4, am mai scris pe blog despre el. 

— Ai înțeles ce am cântat? aud întrebarea rostită de vocea emisă din difuzorul aparatului. 

— Da, spun eu, este un cântec pe care copiii îl învață la grădiniță.

Micul translator vocal preia vocea mea și aud o înșiruire de sunete care nu-mi sună a nimic cunoscut.

— Auziți cuvinte în limba hindi, precizează bunica în română. Este nepoțica mea, Malini, are 5 ani, e născută și crescută în India. Acum au venit toți acasă. Ca să mă înțeleg cu ea, fiul meu mi-a dat un traducător vocal. Am o vecină care este educatoare și a fost de acord să ducem fetița în clasa ei. Acolo a învățat cântecul. Micuța are tot timpul la ea căști cu traducător care o ajută să se înțeleagă și cu ceilalți copii. Sunt două la set. Una și-o fixează ea pe urechea dreaptă, cealaltă o înmânează altei persoane. Căștile au o formă specială care asigură o utilizare igienică.

A învățat repede să le folosească. Copii de azi sunt mult mai inteligenți decât eram noi. Părinții îi activează funcția de traducere fără atingere, înainte de a începe o conversație. Colegii sunt încântați, dar cea mai încântată este educatoarea, datorită aparatului acum nu mai vorbesc toți odată. Au învățat că trebuie să aștepte până termină celălalt de vorbit. Fiecare vorbește după ce aude în ureche un semnal sonor. Sunt și ușoare, au doar 12,5g. 

—  Hanso holee hai, cântă râzînd fetița.

— Râzi, este Holi, aud din difuzorul micului traducător instant.

Malini se ridică brusc de pe bancă, începe să cânte și să vorbească în hindi. Se învârtește în jurul meu, ridică mâinile spre cer, face piruete, râde, își mișcă căpșorul ca un adevărat șarpe. Prinde mâna bunicii, o ridică ca să îndrepte spre mine aparatul de traducere. Se apleacă puțin spre el, șoptește în limba hindi, ca să aud eu mai bine în difuzor ce vrea să-mi spună:

— Mama spune că primăvara s-a născut în Jaipur. Și că în fiecare an în martie sărbătorim Holi. Este cel mai mare și frumos festival. Umplem baloane cu diferite pulberi culorate și le aruncăm unii în alții. Știi, noi rămânem colorați câteva zile, că nu se mai ia vopseaua de pe noi, dar mie îmi place să știi! Să vii la noi să te joci în aerul colorat. Și să dansezi muuult, mult. 

Malini face o piruetă, își plimbă degetele răsfirate pe fața bucălată. Râde zgomotos. 
   

E prima dată când îmi doresc să întârzie autobuzul, să-mi bucur privirea de spectacolul oferit de micuță.

— Fiul meu este inginer, a lucrat în Anglia, de acolo a plecat în India. La început m-am speriat când am auzit. Engleza o știa, dar în India cum să se descurce? Eu am văzut în tinerețe filme indiene, am văzut ce scris ciudat au. M-a liniștit când mi-a povestit de aparatul ăsta cu traducere instant. A zis că-l folosește la muncă și chiar când urcă într-un taxi. Și că poate să citească și un ziar, sau un meniu la restaurant. Că-i traduce imediat. Face poza la textele respective, apoi aparatul îi traduce în română ce scrie acolo. Într-un muzeu pe care-l vizita a cunoscut-o pe actuala noră. Cu ajutorul unor căști cu traducător Vasco Translator E1 a vorbit cu ea, s-au plăcut și așa a apărut minunea asta în viața mea. Uite că vine autobuzul nostru. La revedere.

Se îndreaptă amândouă spre marginea trotuarului. Înainte de a urca fetița spune: 

— Hanso holee hai!

Dacă tot am rămas singură în stație deschid o pagină de internet tastez în căsuța de căutare cuvântul Holi și de pe wikipedia aflu că:

Rugurile sunt aprinse în amintirea evadării miraculoase a tânărului Prahlad realizată când demona Holika, sora lui Hiranyakashipu, l-a dus prin foc. Holika a ars, dar Prahlad supus credincios al zeului Vishnu, a scăpat nevătămat din cauza credinței sale nestrămutate. Holika Dahan este denumit și Kama Dahanam în sudul Indiei. Holi este sărbătorit la sfârșitul iernii în ultima zi cu lună plină (Purnima) a lunii Phalguna care cade de regulă în ultima parte a lui februarie sau martie.

Nu cred că am citit bine numele proprii. Recunosc că doar am privit înșiruirea de litere. Mă gândesc ce noroc pe noi să trăim în aceste timpuri în care tehnologia ne ajută să comunicăm mai bine. 

Nimic nu-i lăsat la întâmplare de marele Univers.

Aud cuvinte rostite rapid, pe care iar nu le înțeleg, ridic privirea și văd un grup de 3 persoane care se apropie de mine. Îmi vine să le zic și eu Hanso holee hai! Mici de statură cu fața măslinie, îmbrăcați în aceleași tip de haine care par a fi o uniformă.

Mă salută prin aplecarea corpului, palmele lipite una de alta și plasate în dreptul pieptului. Unul dintre ei, îndreaptă spre mine un aparat de traducere, pe care îl recunosc imediat, Vasco:

— De aici putem lua un autobuz spre gară?

— Nu, trebuie să mergeți peste stradă.

— Noi locuim lângă gară, am fost în centrul orașului la spectacolul de muzică. Ne-a plăcut. Lucrăm la restaurant. Suntem din Sri Lanka. Eu sunt ospătar, ei sunt bucătari. Azi am avut liber. Trebuie să ajungem la casa noastră de aici din România.

Le-am arătat trecerea de pietoni și locul în care urma să ajungă autobuzul în stație. Mi-au mulțumit și-au luat-o la fugă. În spatele meu o femeie trecută de prima tinerețe își face cruce.

— Ai nostri merg în străinătate, la noi vin alții să muncească! Al meu a plecat în Turcia. De dorul lui mă uit la filme turcești. Dar tot nu înțeleg limba. În vară merg să-l ajut, are gemeni. Trebuie să găsesc o modalitate să vorbesc ca un localnic.

Scoate din geantă micul ei telefon mi-l întinde și mă întreabă dacă știu care-i aplicația care-i face telefonul traducator instant.

— Doamnă, până vine autobuzul, sper să am timp să vă povestesc despre acest aparat de traducere. Arată ca un telefon, dar nu este. Nu vorbim cu ajutorul lui la distanță, ci față în față. Se încarcă la fel, primiți la achiziționarea lui în pachet și alimentatorul, are acces la Internet gratuit pe viață pentru toate traducerile și nu sunt puține. 

Uite, vine autobuzul, urcăm și vă spun de ce este important acest translator instantaneu. L-am studiat pentru că am mai scris despre el:

⇒ cu ajutorul lui putem vorbi cu oameni care știu alte 82 de limbi, dar nu româna;

⇒ ne traduce ce scrie în fotografii chiar dacă acestea conțin texte scrise în 112 limbi;

⇒ reviste, ziare sau documente oficiale care au texte redactate în 107 limbi sunt traduse imediat;

⇒ difuzoarele sunt puternice, depășesc chiar și zgomotul unui aspirator în funcțiune, deci vă puteți înțelege pe stradă în locuri aglomerate;

⇒ chiar dacă plouă și se udă este suficient de rezistent să nu-i fie afectate funcțiile. Pe ecranul mare de 5 inch, adică 12.7 cm, orice text se vede clar;

⇒ când nu-l folosiți, îl puteți păstra într-o husă de protecție dedicată care se poate achiziționa tot de pe site, i se poate monta și o protecție pentru ecran, asta ca să-l feriți de zgârieturi, mai știți că nu ajungeți și prin Dubai unde sunt particule mici de nisip prin aer!

Eu am coborât, doamna a rămas în autobuz. Aș mai fi avut informații de transmis. Dar cred că, pentru început i-am spus destule despre Vasco, traducator vocal.

sursa poze: vasco-electronics.ro

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025

Proba 1. Tehnologia de traduceri în era globalizării. De la turism la munca în străinătate