Gabriela Marinescu 
Începând cu anul 2018 politica noastră editorială a căpătat o direcţie nouă, ca răspuns la căutările şi nevoile cititorilor,
spune Editura NICULESCU.
Dar oare răspunsul la nevoile scriitorilor cine îl oferă? Inteligența Artificială?
Menirea unui scriitor este să scrie.
E acolo în suflet un vulcan care răsucește cuvintele până când omul consideră că textul a atins perfecțiunea. Încrezător trimite cartea unei edituri. După luni bune îl contactează un editor care-i spune în acest paragraf te repeți, aici folosești timpul și modul verbului nepotrivit cu acțiunea, ai prea multe comparații care se bat cap în cap, sau nu ai citat sursa informațiilor prezentate în studiul clinic.
Sunt momente în care foaia albă devine pentru câteva clipe cel mai mare dușman. Literele nu reușesc să se așeze în cuvinte potrivite, par imposibil de legat în fraze acaparante pentru cititor.
Celebra Muză se joacă pitulușu cu gândurile scriitorului. Uneori este suficient un mic imbold care poate fi chiar un cuvânt sau o frază spusă sau scrisă undeva ca să revină avalanșa cuvintelor importante pentru poveste.
Cum ar fi seria din categoria Cărţi pentru copii:
Acționează și gândește ca….
… un copac. Răbdător, rezilient, binevoitor, simplu, solidar, carismatic.
…James Bond. Seducător, calm, charismatic, cinic, loial, abil, detașat, curajos.
…o pisică. Liber, calm, demn, atent, încrezător, elegant, independent.
…Darth Vader. Misterios, manipulator, perseverent, puternic și un bun strateg.
…PLATON. Înţelept, gânditor, filozof, drept, curajos
Dacă povestea mea are nevoie de un personaj înțelept mă pot inspira din Platon, aleg cuvintele care duc cititorul către acestea trăsături de pesonalitate.
Doar imaginație? Sau imaginație și documentare!
Un scriitor român cu 8 romane de ficțiune tipărite spunea că prima frază i se pare cea mai importantă. Atunci când o descoperă știe că poate adăuga mii de cuvinte până când romanul capătă forma finală. Într-un club de carte ne-a povestit cum timp de 2 luni a scormonit în diverse biblioteci să găsescă informații despre temperatura scăzută din iarna anului în care persoanjele dădeau viață poveștii.
O scriitoare spunea că începe cu finalul în minte, îl schițează apoi se reîntoarce pe firul poveștii până când toate personajele își au locul binemerit în poveste.
Fiecare a căutat în diverse publicații informații despre locurile unde au trăit eroii, hainele la modă în acea perioadă de timp, sau limbajul specific locului. Imaginația este importantă dar pentru a da credibilitate unui personaj acesta trebuie să fie aprope viu ca într-o proiecție cinematografică.
Munca unui editor este imperios necesară. Prin câteva sugestii poate aduce emoție într-un text fad, sau poate tempera efuziuni care depășesc cu mult subiectul poveștii. Dar oare poate AI să înlocuiască omul-editor?
Uneori scriu povești
Nu le-am trimis unei edituri. Nu l-am întrebat pe Chat GPT care sunt cuvintele magice, sau cum să duc povestea Răsfășici, Petronel, și cuvintele magice astfel încât după citire, fiica mea, pentru care am scris în acel moment, să folosească corespunzător cuvintele care exprimă politețea.
Carte sau film?
Pe site-ul editurii NICULESCU, printre cărțile pentru copii, cele de dezvoltare personală (familie şi parenting, sănătate, profesie), cărţile de informare (actualitate, afaceri, cultură generală, autocunoaştere) și ficțiune, descopăr în secțiunea Romance Noir – cărți thriller & Rouge – cărți romance, cartea Cealaltă soră Bennet de Janice Hadlow. În subtitlu citesc: „ Îi va încânta pe fanii romanului Mândrie și prejudecată.”
Nu sunt prea multe informații despre această poveste. Remarc și mă atrage fraza scrisă de The Sun:
„Cealaltă soră Bennet este o lectură fascinantă, prietenoasă și reconfortantă – perfectă într-o noapte de iarnă. ”
Vine iarna, deja se întunecă devreme, e timpul să-mi răsfăț mintea, uite o carte bună de citit îmi zic, dar îmi doresc să recitesc și romanul scris de Jane Austen, tipărit prima dată la 28 ianuarie 1813, conform wikipedia. De ce nu, să revăd una din multele ecranizări, de preferință chiar prima, cea din 1940.
Probabil pelicula ar fi cu imperfecțiuni. ar apărea dungi negre pe egran, sau sunetul ar fi gâtuit. Ar fi posibil ca tehnologia să corecteze și să refacă rola de film astfel încât vizionarea să fie o încântare? Eu cred că da. Am văzut filme alb-negru readuse la viață și colorate cu ajutorul algoritmilor creați de inteligența artificială.
Dar ar putea oare Inteligența artificială să rescrie o continuare a acestei povești?
Și totuși cine ar scrie cartea? Cine ar semna autografele la lansarea cărții? Și cum ar face roboțelul? Ar desena un cod de bare sau l-ar imprima cu laserul? Știu, prea multe întrebări.
În serverele din întreaga lume sunt stocate milioane de cărți. ChatGPT are o căsuță unde mă invită să scriu câteva cuvinte despre un anume subiect. M-am reîntors cu gândul la povestea scrisă de mine, atunci când știam doar regulile de scris compuneri învățate în școală. Nimic despre tehnici de scriere creativă. Am ales din multele aplicații existente pe internet un Chat GPT gratis. Am scris la repezeală fără să verific ortografia sau corectitudinea tehnoredactării:
Scrie o poveste în care un pisoi o învață pe o fetiță de 4 ani sensul cuvintelor Iartă-mă, Îmi pare rău, Mulțumesc.
Răspunsul a venit instantaneu:
Era o dimineață însorită într-un mic orășel, iar fetița pe nume Ana se juca în grădină. Părul ei blond strălucea în razele soarelui, iar zâmbetul îi era larg. Într-un colț al grădinii, un pisoi mic, cu blăniță gri și ochi ca doi smaralde, o urmărea cu curiozitate.
Ana, încântată de frumusețea pisoiului, s-a apropiat de el și i-a spus: „Bună, pisicuțule! Vrei să te joci cu mine?” Pisoiul a făcut un salt jucăuș, dar, din neatenție, a sărit peste o jucărie de pluș și a făcut-o să se rostogolească. Ana s-a speriat și a început să plângă. „Of, pisicuțule, m-ai speriat!”
Pisoiul, văzându-i lacrimile, s-a apropiat de ea, s-a așezat lângă piciorul ei și a început să miaune blând. Ana s-a uitat la el, iar pisoiul a privit-o cu ochii săi mari, parcă încercând să-i transmită ceva.
După câteva momente, Ana a șters lacrimile și a spus: „E în regulă, dar trebuie să fii mai atent.” Pisoiul a dat din cap (cel puțin așa i s-a părut ei) și a început să se joace cu jucăria, să o muște ușor, ca și cum și-ar cere scuze.
Atunci, Ana a realizat ceva important. „Știi, pisicuțule, când greșim, trebuie să spunem: Iartă-mă!” A spus asta cu un zâmbet, iar pisoiul a părut să înțeleagă. A lăsat jucăria și a venit la ea, frecându-se de piciorul ei, ca și cum ar fi spus „Iartă-mă, te rog!”
Fetița a râs și a adăugat: „Dar mai e ceva important: Îmi pare rău! Chiar și atunci când facem greșeli, trebuie să ne asumăm.” Pisoiul a miaunat din nou, iar Ana a simțit că el se simte rău pentru că a speriat-o.
După un timp, Ana a decis să-l mângâie pe pisoi. „Și, când cineva ne ajută sau când facem bine, trebuie să spunem: Mulțumesc!” Pisoiul a început să ronțăie o frunză, ca și cum ar fi vrut să-i mulțumească pentru că l-a iertat.
Zilele au trecut, iar Ana și pisoiul au devenit cei mai buni prieteni. De fiecare dată când se întâmpla ceva mai puțin plăcut, Ana își amintea de lecțiile învățate de la pisoi: „Iartă-mă”, „Îmi pare rău” și „Mulțumesc”.
Și așa, într-o mică grădină dintr-un orășel, un pisoi a învățat o fetiță să aprecieze cuvintele care fac inima să fie mai ușoară.
Am citit textul cu ochi ca „doi smaralde” , nu prea am înțeles cine pe cine a învățat și continui să mă întreb: cine este autorul într-o carte scrisă cu Cht GPT? Cel care corectează acordurile gramaticale? Sau traduce cuvintele din română în română, (nu prea am auzit copil de patru ani să-și asume o trăire).
Poate că povestea inventată de mine este naivă, nu are calități scriitoricești deosebite, dar deocamdată în versiunea free, Inteligența Artificială nu mă trage.
Proba 2. Editura NICULESCU – Inteligența artificială și viitorul literaturii
Acest articol s fost scris pentru SuperBlog Creativ 2024
