Confesiune = Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime

Este definiția din dexonline.

Confesiuni este primul cuvânt din titlul romanului scris de Bogdan Dărădan și lansat la Editura Cassius Books.

Nu l-am citit încă. Dacă se aliniază astrele, e posibil să ajungă în biblioteca mea.

Cu Bogdan am comunicat sporadic  în grupul SuperBlog, l-am felicitat pentru câștigarea competiției din primăvară, SpringSuperBlog2024, cu un total de 775 puncte. Mândră am fost și eu de mine cu locul 8 și 751 puncte.

El este un veteran al competiției, eu mă consider încă începătoare. Dacă a mai fost sau nu printre câștigători numai organizatorii pot spune.

Este o persoană publică, acum se prezintă astfel:

în ultimii ani am jucat în filme, în seriale, am jucat în spectacole de teatru, iar azi sunt copywriter, actor amator, blogger si… scriitor.

Ce înseamnă pentru tine o amintire INTERZISĂ?

Este titlul acestei probe, care recunosc că m-a blocat. Nu scriu nimic, am zis inițial. Amintirile mele sunt ale mele și nu le pun pe tapet. Nu le scot din cotloanele întortocheate ale minții să le arunc în vâltoarea unei competiții unde vor fi citite, analizate, disecate, judecate.

Noroc cu termenul generos de predare al articolului. Cum se spune noaptea e un sfetnic bun. Și sfetnicul meu mi-a zis să particip la probă, mai ales că premiile sunt în vouchere cu care pot achiziționa eu cărți. Sau le pot face cadou altor iubitori de lecturi.

Într-un manual de scriere creativă cineva împărțea scriitorii în două mari categorii:

1. Arhitectii, cei care planifică în detaliu tot ce urmează să apară în carte
2. Grădinarii, cei care pun mâna pe instrumestul de scris și aștern pe hîrtie ce le trece prin cap, mai mult sau mai puțin la subiect.

Eu sunt 3, categorie probabil inventată de mine. Stiu unde vreau să ajung, dar încă nu știu cum. Așa că aștern cuvinte pe foaia albă a documentului word, sperând că în final articolul meu răspunde temei.

Dacă Bogdan Dărădan este arhitect sau grădinar nu știu. Referitor la cartea lui, el spune:

„Noi suntem bilele și modul în care ne ciocnim influențează traiectoria noastră, dar și traiectoria celorlalți. Așa începe și povestea mea în acest roman. Ca o bilă albă <<tabula rasa>>, care, spre deosebire de bila albă de pe masa de biliard, cu fiecare ciocnire de câte o altă bilă colorată, se prind de mine culori de emoții, de informații, de amintiri, de gânduri, de rânduri scrise și nescrise. Pentru că, dincolo de sex, feromoni, erotism, dincolo de tot și toate, am rămas un OM care a vrut să iubească și să fie iubit. Și așa s-a născut romanul „Confesiuni: Atracții Interzise”.

Revenim la titlul probei:  Ce înseamnă pentru tine o amintire INTERZISĂ?

Răspuns: SECRETUL!

Sunt scorpion. Nu știu prea multe despre alte zodii, dar despre zodia mea pot spune că este obsedată de secretele altora. Cineva îmi spunea odată că cele mai mari și periculoase mărturisiri a descoperit că le-a făcut în prezența unor oameni născuți în „zodia veninoasă”. Expresia îi aparține. Și este clar că nu-i pot spune numele, pentru că este…secret.

Vulnerabilitatea este noua modă

Rețelele sociale au coborât vedetele de pe piedestale. Telefoanele cu acces la internet și camere video performante au transformat oamenii simpli în influenceri.

Mâncăm la un restaurant, întâi facem poză apoi postăm.

Mergem la spital, filmăm un doctor care nu-și respentă statutul, postăm și-l facem vedetă.

Vizităm un cămin de bătrâni în preajma marilor sărbători, filmăm, pozăm, postăm.

Și cu toate astea încă există secrete pe care nu vrem să le spunem, care ne marchează și ne guvernează viața.

Există un timp în care destăinuirea este sigură?

Depinde de secret.

Aveam 13 ani și o superbă bicicletă Pegas. Eram tare mândră de ea. Nu erau prea multe în cartier. Părinții mă puseseră să promit că nu voi depăși aleea din catier în plimbările mele. O perioadă am respectat cerința. Însă, într-o zi din vacanța de vară, când nu prea erau copii la joacă, pe atunci moda era să mergem la bunici la țară sau în tabere școlare, m-a luat avântul și-am depășit cu mult granița imaginară impusă.
În apropierea unei piețe, m-a oprit un polițist, care m-a întrebat privindu-mă încruntat câți ani am. Am încremenit, speriată de impunătoarea uniformă albastră. Mi-a spus că până la 14 ani, un copil nu are voie cu bicicleta pe stradă, cu atât mai puțin pe trotuar unde din cauza vitezei cu care mergeam puteam lovi o bătrânică cu brațele pline de sacoșe.

Ca să fie sigur că nu mă mai urc pe ea până acasă, mi-a desfăcut ventilele, mi le-a pus în palmă și m-a trimis acasă.

Atunci mi-a fost rușine. Cum să merg eu, cea mai mare vitezomană, cu bicicleta de coarne?

Cum mă descurc cu părinții?
Cum justific dezumflarea totală a roților? Pompa știam că e în mașină la tata, mașina nu era atunci în parcare și chiar dacă ar fi fost nu aveam acces la portbagaj, cheia fiind mereu în buzunarul lui.

Știu că-mi doream să nu mă întâlnesc cu persoane cunoscute, mai ales cu adulți care m-ar fi putut spune părinților.

Dar nici cu vreun copil care să râdă de pățania mea. Când îmi ștergeam lacrimile lăsam capul în jos și priveam peste umăr în spate. Polițistul rămăsese pe loc privind lung după mine.

Nu mai țin minte ce s-a întâmplat. Prea mult timp a trecut. Acum mă întreb, atunci eu am fost tac, sau bilă pe masa de biliard a vieții?

Mă mai poate impacta acest mic secret? Nu. L-aș putea folosi însă ca o lecție de viață pentru a explica că suntem responsabili de faptele noastre indiferent de vârstă. Mai ales acum când există trenduri cu fel de fel de provocări.

Cum ar fi dacă aș încerca totuși să-mi amintesc și ce a urmat! Și să scriu o poveste, sau o poezie. Apoi cu o altă amintire încă una. Să le strîng într-o carte și să le tipăresc apelând la Editura Cassius Books, care are în portofoliu „de la romane captivante și povești pline de învățăminte la cărți pentru cei mici care aduc zâmbete și învățăminte prețioase”.

Eu lansez intenția. Dacă se va concretiza într-o carte, rămâne de văzut. Până una alta citesc ce scriu alții.

Acest articol a fost scris pentru competiția Spring SuperBlog 2025,  Proba 3. Ce înseamnă pentru tine o amintire INTERZISĂ?

Mă bucur că l-am scris, mulțumesc autorului Bogdan Dărădan și Editurii Cassius Books pentru provocare.

sursa foto: arhiva Dărădan și Editura Cassius Books