Importanța comunităților de antreprenori

Vrem nu vrem, trăim în comunități. Nu cred că există oraș în România care să nu aibă denumiri de genul Strada… și urmează o înșiruire de ocupații.
Am căutat pe google Strada Cojocarilor, am găsit în Craiova, Sibiu, Brăila, Sighișoara, Pielești sat din Dolj.

Strada Lemnarilor am găsit în Odorheiu Secuiesc, București, Constanța.

Stada Olarilor: în Deva, Craiova, Baia Mare, Sibiu.

Mă opresc aici. Sadoveanu, Rebreanu, Călinescu în scrierile lor și-au plimbat personajele pe alei unde meșteșugarii își desfășurau activitatea de obicei în aceleași case în care locuiau cu familiile. Dacă omul își dorea pantofi mergea pe strada unde înșirate ca mărgelele se găseau cizmăriile mai luxoase sau mai puțin luxoase cu prețuri după reputație.
Acum pe străzile respective sunt blocuri înalte sau case renovate după ultimul răcnet, dar denumirea pe plăcuța de la colț este cea care i-a adus faima cu mulți ani înainte.

Uneori câte un ilustru poet ia locul vechiului nume sau apare ceva de genul Strada Unirii sau Bulevardul Revoluției.

De ce oare se strângeau meseriașii cu aceleași ocupații atât de aproape unii de alții? Atunci purtau denumirea de castă. DEX-ul ne învață că înseamnă grup social închis, endogamic, strict delimitat de altele prin origine comună, ocupații, privilegii. Acum denumirea este: comunitate antreprenori.

Unde-s mulți puterea crește

Învățăm această replică în clasele primare la orele de istorie. O învățăm pe pielea noastră când mergem să cumpărăm ceva pentru nevoi personale. Pe Strada Pantofarilor de la un capăt la altul, oamenii găseau până la urmă să cumpere produsul potrivit, noi ne purtăm pașii azi prin supermarket-uri.

Când era fiica mea mică, cea mai mare provocare pentru mine era să-i cumpăr ceva de încălțat. Întotdeauna era între numere. Primăvara alergam cu ea în brațe prin magazinul universal doar-doar găsesc pereche potrivită. Ba erau mari, ba mici. Se apropia sărbătoarea Paștelui și eu nu găseam cu ce să o încalț așa cum cerea datina familiei: întotdeauna încălțăminte nouă. Mă bucuram enorm când auzeam că se mai deschidea câte un magazin în care mai mulți comercianți vindeau produse asemănătoare.

Revin la vechii pantofari care nu aveau ca acum livrarea coletelor în 24 ore. Sunt convinsă că se mai ajutau reciproc cu o talpă, o bucată de piele pentru o comandă mai sofisticată sau niște șireturi potrivite. Se mai inspirau unii de la alții, își mai furau clienți, pardon, îi ademeneau pentru propriul câștig.

Clienții vechi și noi, mereu doriți

O afacere există și prosperă atât timp cât are clienți. Era o vorbă pe vremuri care spunea „clientul nostru stăpânul nostru.” Personal nu rezonez cu ea, mai ales de când mi-am făcut propria firmă de marketing. Am întâmpinat fel de fel de situații. Ca să pot ajunge la clienți, mai ales la început trebuia să-mi fac cunoscută priceperea. E dificil începutul în orice activitate.
Cel mai greu îmi era să stabilesc tariful pentru textele scrise. Nu aveam nici suficientă încredere în mine, nici prea multe informații despre cum să abordez clienții. Trimiteam oferte, unii răspundeau și spuneau că nu sunt interesați, alții nu răspundeau deloc. A fost o perioadă foarte frustrantă. Cum pot să-mi conving clienții că ideile mele sunt bune și că pot scrie texte care să le facă lor activitatea vizibilă? Prin propria expunere. Da! Dar unde?

Grupurile din social media

M-am înscris în diverse grupuri unde răspundeam la anumite întrebări unde expertiza mea să poată fi observată. Am participat la diverse activități de genul tabăra de copywriting, unde prin comentarii încurajam oamenii să scrie sau ofeream feedback punctual pe texte atunci când acestea erau cerute.
Un avantaj a fost organizarea de sesiuni de networking în cadrul grupului. În urma acestora am legat prietenii pe termen lung, am încheiat contracte, am descoperit alte oportunități.

Participarea mea în competiția SuperBlog este cel mai bun exemplu. Într-o ședință de networking digital am cunoscut-o pe Georgiana Țonef-Filip, care într-o zi a pus pe un grup, un articol cu solicitarea de a-l verifica și a-i corecta eventualele greșeli. Am dat curs solicitării. Era presată de timp pentru că fiecare articol are o dată și o oră de înscriere în platformă. Am întrebat-o dacă pot și eu participa și mi-a trimis toate informațiile. Mulțumesc fată dragă!

Am înțeles rapid că asta-i soluția. Am continuat să caut grupui on-line cu care rezonam. Foarte activă sunt în comunitatea Mums in Business Int. Networking Craiova. Ne întâlnim de două ori pe lună, ne prezentăm afacerile, discutăm, ne sfătuim, ne încurajăm. Mi s-a solicitat și am dat curs invitației de a oferi mici informații despre cum se scriu textele pentru postările în social media. În fiecare joi de la ora 8 timp de 10 minute veneam cu idei și sfaturi pentru texte care să crească vizibilitatea micilor afaceri. Mulțumirile primite m-au încurajat să continui activitatea în cadrul grupului.

M-am bucurat acum de curând când am citit că există Tribul Antreprenorilor. Cel mai mult m-a încântat ideea:

Membrii Tribului își pot aduce gratuit adolescenții (14-20 ani) pasionați de antreprenoriat în comunitate, pentru a învăța despre afaceri direct de la profesioniști.

Am văzut multe familii în care copii suferă pentru că își văd din ce în ce mai rar părinții. Mulți cred că un antreprenor vine și pleacă când vrea din firmă. Este o percepție greșită. Mai ales la început, când clienții se numără pe degete, cheltuielile de exploatare sunt mari, statul își cere taxele lunare, angajații trebuie plătiți la data scrisă în contract.

Ce să facă mai întâi antreprenorul?

_Să învețe legile mereu în schimbare?

_Să scoată pe piață produse noi și atractive?

_Să lupte cu o concurență mai mult sau mai puțin corectă?

_Să caute angajați care să rămână pe termen lung, nu să fugă după prima lună?

Ai carte ai parte! Ai un Trib, ai o expertiză!

Există multe cărți despre antreprenoriat. Multe sunt traduse din limbi străine. Sfaturile se aplică cu succes în tările respective, dar în România azi vezi legea mâine nu mai este. Nea Georgică spune la angajare că e meșter cofetar, dar nu știe să folosească cuptorul cu inducție pentru că a învățat la școală să pornească doar cuptor cu gaz. Cum rezolvăm problema resurselor umane fără amenzi drastice?

Cine și când ne învață cum este cu antreprenoriatul?

Experții din Tribul Antreprenorilor. Și nu! NU este o sectă. Este o comunitate din România care și-a propus să pună în legătură oamenii care au ce vinde cu oamenii care au nevoie să cumpere.

Acum tehnologia este de partea noastră. Ne întâlnim și fizic, dar prin networking digital putem avea relații comerciale și cu Tribul Diaspora. Căci mulți români trăiesc pe meleaguri străine. Și tot mai mulți vor pâinea cu gust de acasă.